“Ţărănizarea” ca brand
Napolact şi-a relansat noua identitate sub sloganul “Ca odinioară” – încercând să stabilească o legătură cu tradiţia. Iarturile au primit nume “neaoşe”, unul chemându-se “Numa bun”, iar altul este “Zdravăn”. Fără să fie foarte clară distincţia dintre zdravăn şi numai bun, reclamele la Napolact ne trimit într-un trecut bucolic, care nu există. În plus acest “odinioară” înseamnă că este făcut ca pe vremea comunismului, pentru firma Napolact există doar din 1990, iar fabrica din Cluj care producea iaurturi are o tradiţie de aproximativ 70 de ani.
Tot la Cluj, unde e epicentrul ţărănismului, centrul comercial Polus şi-a construit campania în jurul salutul “Servus”, tipic ardelenesc. Problema este aceea că mesajul “Servus cu toată lumea”, care este defectiv de predicat, generează pentru vorbitorii altor dialecte româneşti o mare confuzie. Spunem “Bună ziua” la toată lumea, dar “Servus” cu toată lumea este un regionalism greu de digerat. Servus, campanie!
Ultimul exemplu al primitivismului de piaţă l-am descoperit într-o reclamă la o nouă piaţă! În centrul oraşul a fost desfiinţată piaţa de alimente, pentru a face loc unei superparcări, tot acolo urmând să apară un centru agroalimentar. Publicitarii cei isteţi au gândit următoarea campanie, compusă dintr-un teaser, cu mesajul “Ioi, o dispărut piaţa”, urmat de un follow-up cu în care publicul este anunţat că “mintenaş îi gata”. Ca să nu mai spun de faptul că prescurtările gen “p-ţa”, sau “M. Viteazul” într-un ad sunt pur şi simplu hilare, întreaga imagine este construită în jurul unui barbarism publicitar. Oameni care vorbesc în dialect, sunt îmbrăcaţi aiurea şi fac gesturi deplasate nu transmit altceva decât senzaţia acută de provincialism. Ioi, tu!
Lasă un Răspuns